Pojejena - Șitarnița
44.7745166666,21.5703888888
Castrul auxiliar de la Pojejena, situat pe malul stâng al Dunării, a fost poziționat strategic pentru a supraveghea navigația fluvială și probabil a funcționat atât ca bază de aprovizionare, cât și ca port. Construit pe o terasă pentru protecție împotriva inundațiilor, castrul a avut contact vizual cu fortificațiile de pe malul opus, în Serbia.

A fost identificat în 1699, iar săpăturile arheologice au fost realizate în principal în anii 1970. Situl prezintă două faze de construcție: o incintă din lemn și pământ (120 × 140 m) din sfârșitul secolului I e.n., înlocuită la începutul secolului II e.n. de o incintă mai mare din piatră (148 × 185 m). Săpăturile au scos la iveală o parte a apeductului sub poarta nordică și dovezi ale unui sanctuar mithraic în turnul din colțul nord-estic al castrului de piatră. Drumuri romane legau castrul, iar unul dintre ele este vizibil și astăzi. Așezarea civilă se întindea pe aproximativ 14 ha spre sud, deși mare parte a fost pierdută din cauza dezvoltării moderne și a inundațiilor după construirea barajului Porțile de Fier I. Cercetările geofizice din 2014 au conturat castrul și clădirile interne, inclusiv sediul principal (principia), hambarele, cazărmi și alte structuri.

Castrul a adăpostit cohors V Gallorum în secolul II d.Hr., iar dovezi sugerează prezența detașamentelor legiunilor VII Claudia și IIII Flavia Felix în secolul III d.Hr. Castrul a fost distrus de un incendiu la sfârșitul secolului IV d.Hr., deși există urme de locuire ulterioară.

Pojejena marca cel mai vestic punct dintre cele două drumuri de frontieră paralele, conectând frontira dacică și cea dunăreană. Folosirea sa continuă subliniază importanța sa strategică în supravegherea acestei porțiuni dificile a Dunării și în sprijinirea strategiei militare romane în regiune.
